Împărțiți de atâta
timp totul, încât nu-ți
mai aduci aminte ce gust are mâncarea
pusă într-o singură farfurie, cum arată camera fără hainele lui sau cum ești tu fără
el așteptându-te
să vii. Salteaua îi păstrează de mult forma, care se adâncește pe partea lui cu câțiva milimetri în
fiecare lună, la fel cum tot mai multe din cuvintele și gândurile tale par izvorâte
dintr-o bibliotecă comună pe care nu-ți
mai aduci aminte când ați cumpărat-o.
Sursa foto: http://gcaptain.com
Îl privești
dimineața în
oglindă în timp ce scapă de spuma albă de pe obraji, împărțind aceeași chiuvetă
cu pasta ta de dinți,
și începi
să observi că
chipul tău seamănă tot mai mult cu al lui, și te trezești privindu-l ca pe un frate
vitreg descoperit de curând.
Vă înțelegeți din semne pentru că
ați purtat deja toate discuțiile de mii de ori și rezolvați acum problemele în
tăcere doar din priviri. Casa n-a mai răsunat de mult de certuri aprinse, glume
vulgare sau țipete
entuziaste de surpriză, pentru că deja vă cumpărați cadourile din liste eficiente pregătite
din timp.
Și te trezești
întrebându-te de ce nu mai cântă muzica. Obișnuiați să dansați în fiecare seară
ca doi nebuni îndrăgostiți, în fața geamului deschis, cu vântul încâlcindu-vă
părul în lumina stinsă a felinarului de pe trotuar. Acum schimbați elegant
facturi, liste, planuri de concediu și sărutări atente. Până și sexul e așezat
strategic în noaptea în care nu ieșiți, înainte de ziua în care el merge la
sală, dar nu înainte de după amiaza în care tu mergi la spa.
Totul alunecă
lin ca apa unui lac peste care vântul a uitat să mai bată. Firicele subțiri de
plante au început să-i acopere nestingherită suprafața și simți că le poți
vedea rădăcinile așa cum privești în sus, spre cerul albastru și senin, care
ajunge prin apa limpede până la tine. Și te gândești că e plăcut să faci pluta,
să te lași în voia apei călâi, să lași timpul să treacă fără să-l măsori. Dar acum
simți că ai făcut un cârcel la picior și tot corpul vrea să se încordeze. Te
cuprinde teama, pentru că știi că dacă te încordezi, ai să te scufunzi și n-ai
mai înotat de atâta timp, încât nu mai știi cum.
Și atunci te
zbați pentru aer, și lovești apa cu mâinile agitate ca o pasăre care își aduce
aminte să zboare. Te ridici brusc în picioare cu apa șiroindu-ți pe față, vântul
bătându-ți în păr și inima bubuind de emoție, ușurată că apa e doar până la
genunchi. Îl vezi întins mai încolo liniștit, cu fruntea acoperită de un pâlc
de alge și chipul relaxat într-un zâmbet hoinar, și stai nemișcată
întrebându-te dacă să pleci, sau să-l împingi în apă.
Dă-i brânci și fugi! Fugi!
RăspundețiȘtergere:))) mulțumesc pentru comment. Și sfat.
RăspundețiȘtergere