A treia femeie (II) - Who the f... is Bubu?

II

       O bătaie în ușă o smulse nervos din plictiseală. Își acoperi goliciunea în cămașa lui aruncată neglient pe jos și se îndreptă cu pași elastici spre hol fredonând o melodie veche. Descuie cele două încuietori mari și deschise larg ușa, sprijindu-se alene de tocul ei în picioarele goale.

       - Ai întârziat Bubule, îi spuse tăios omulețului chel bec care o dădu la o parte fără menajamente și intră în apartament cărând o geantă mare.

       - Traficul prințesă, Bucureștiul la ora asta e un împuțit de intenstin gros constipat.

       - Și tu un vierme iscoditor într-un rahat de mașină. 

       - Poetică ca întotdeauna. Ce face prințul? O întrebă arătând din cap înspre dormitor unde prin ușa deschisă patul se vedea lejer cu tot cu ocupantul lățit inconștient.

      - Doarme conform programului, îi răspunse sec și se așeză turcește cu fesele goale pe marmura rece privindu-l cum își scoate aparatele.

       Cine l-ar fi văzut pe Bubu pe stradă ar fi privit prin el fără prea mari probleme. Mic de statură, cu un început generos de burtă, obraji bucălați și mersul palid de angajat blazat și soț sictirit cu amantă ieftină, îl îngropau ușor în mulțime la orice trecere de pietoni din metropola îmbăcsită cu alții ca el. Vârsta greu de estimat, ocupație incertă, intelectul brici ascuns sub privire molcomă de bou lăsat singur în jug și mâini grăsuțe de bucătăreasă băutoare de bere. Ăsta era Bubu. Un golan și jumătate, dur, direct și spurcat la gură, și cel mai bun prieten pe care o fată ca ea îl putea avea.

        - Cât i-ai dat? O întrebă în timp ce fotocopia grăbit actele și le așeza atent la loc în diplomatul deschis.

        - Mă lași?

        - Prințesă, nu vreau să mă trezesc într-un menaj a trois la dublu masculin. Știi că nu-i genul meu de romantism.

        Nu, nu era. Culmea ironiei Bubu era acasă un cățel prefăcut sub papucul iubitei. Fără acte pentru că nu le putea suporta putoarea oficială, dar în dragoste mare de doi ani și jumătate cu o florăreasă brunetă și durdulie, care-l ostoia de bărbăție și-i dădea dureri de șale în fiecare noapte. Ea îl privi iritată.

        - Exact cât trebuie. Ce naiba Bubule, nu mai sunt de mult doar o mucoasă cu tupeu. Nu mă mai freca la melodie. Cum merge?

        - Aproape am terminat, spuse scoțând usb-ul din laptop. Îl închise și șterse atent suprafața prețioasă cu o cârpă moale de specialist auto. Scoase un set de pungute sterile si cateva metalice de medic mortal si se indreptă spre personajul secundar care dormea dus doar în chiloți. De cât timp ai nevoie?

        Îl privi expertă și se ridică dintr-un salt.

        - În 10 minute sunt gata. 

        Se urcă agilă pe măsuța de cafea și scoase o cameră video minusculă dintre cutiile care se odihneau elegante pe dulap. Coborî și își strecură mâna sub abajurul veiozei trăgând un fir mic terminat într-un microfon de înaltă rezoluție. Își adună rochia neagră și bikinii asortați de pe jos și le puse în geanta șic de umăr, trasă în piele de leopard. Nimic afectat personal nu strica efectul de apartament sofisticat. Nici o poză, nici o haină de-a ei aruncată neglijent.

       - Gata? Bubu era deja la ușă cu geanta împachetată.

       Descheie singurul nasture prins la cămașă și o lăsă să alunece jos de pe ea trimițând-o în cameră cu un șut feminin bine plasat. Scoase o sacoșă mică din singurul sertar ocupat în dulapul uriaș de pe hol și ieși după el în costumul Evei cu păcatul pe umeri, privind încă dată în urmă.

        - Nostalgică prințesă?, întrebă Bubu cu degetul pe butonul liftului.

        Ea zâmbi arătându-și dinții mici și albi printre buzele fine și senzuale.

        - Ce să fac Bubule, oftă teatral intrând în lift în pași de balerină, toți cresc și părăsesc cuibul. Încă unul dus de mânuță pe drumul cel bun.

        - Ești un înger prințesă, pe toți îi salvezi de greutăți.

        - Sunt o sfântă Bubule, și-și strecură o mână sub părul lung, drept și negru, scoțându-și peruca care-i incinsese pielea capului până la rană toată ziua. Sub ea părul blond auriu tăiat scurt băiețește îi încadra zburlit fața de copil împlinit. Trase din sacoșă o pereche de blugi, un tricou și o pereche de sandale. De sub lentilele albastre de contact, doi ochi vioi clipiră adânci ca abanosul într-un zâmbet viclean.

       - Ai tot ce-ți trebuie maestre?

       - Nici n-o să știe ce l-a lovit mititelul.

       - Mmmm, nu chiar așa de mic ... îi răspunse trecându-și ușor limba peste buze.

       - Ei, da, Bubu o măsură îndoielnic din cap până în picioare. Te-ai distrat care va să zică.

       Un gen de instalator tomnatic cu geantă de electrician și o fetișcană băiețoasă părăsiră scara blocului urcând într-un Volswagen albastru cu numere de Constanța.

       - Ai stat cam mult cu ăsta, tărăgănă vorbele Bubu băgând hardughia în viteză.

       Ea își sprijini picioarele lungi pe bord plesnind demonstrativ guma pe care tocmai o băgase în gură.

       - Așa, și?

       Bubu ridică din umeri fără să-și ia privirea de la stradă unde urmărea atent doi șoferi țicniți care urlau în draci unul la altul blocând singura intersecție circulabilă din zonă.

       - Bubule, mă jignești. Când m-am atașat eu vreodată de animalele de casă?

       Îl bătu frățește cu mâna pe umăr, apoi scoase cartela din telefonul mic pe care-l juca în mână, o rupse în două și o aruncă pe geamul întredeschis.

       - Hai Bubule, muzica si whisky la mama Rodica.

       - Simți nevoia să-ți clătești gingiile?

       - Bubul, într-una din zilele astea am să-ți pun ouăle pe bigudiuri.

       - Promiți? 


by Josephine Marcu